പരിഭാഷ അദ്ധ്യായം യാസീൻ - റൊമാനിയൻ വിവർത്തനം - Islam4ro.com - പേജ് നമ്പർ 442 - വിശുദ്ധ ഖുർആൻ വിജ്ഞാനകോശം

ആയത്ത്: 28

۞ وَمَآ أَنزَلۡنَا عَلَىٰ قَوۡمِهِۦ مِنۢ بَعۡدِهِۦ مِن جُندٖ مِّنَ ٱلسَّمَآءِ وَمَا كُنَّا مُنزِلِينَ

Și Noi nu am făcut să coboare asupra poporului său, în urma lui, vreo armată din Cer, căci nu a fost necesar [acest lucru].

ആയത്ത്: 29

إِن كَانَتۡ إِلَّا صَيۡحَةٗ وَٰحِدَةٗ فَإِذَا هُمۡ خَٰمِدُونَ

Nu a fost decât un singur strigăt^[4] și iată-i pe ei stinși, fără viață.

[4] De la Gavriil sau un strigăt din Cer

ആയത്ത്: 30

يَٰحَسۡرَةً عَلَى ٱلۡعِبَادِۚ مَا يَأۡتِيهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا كَانُواْ بِهِۦ يَسۡتَهۡزِءُونَ

Vai, pentru robii [Mei]! Nu vine la ei niciun Trimis fără ca ei să-l batjocorească!

ആയത്ത്: 31

أَلَمۡ يَرَوۡاْ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ أَنَّهُمۡ إِلَيۡهِمۡ لَا يَرۡجِعُونَ

Nu au văzut ei câte neamuri am nimicit Noi înaintea lor? [Și nu au văzut ei că ele] nu se vor mai întoarce niciodată la ei^[5]?!

[5] La cei care trăiesc în prezent în această lume

ആയത്ത്: 32

وَإِن كُلّٞ لَّمَّا جَمِيعٞ لَّدَيۡنَا مُحۡضَرُونَ

Dar fiecare, toți la un loc vor fi aduși [înaintea] Noastră!

ആയത്ത്: 33

وَءَايَةٞ لَّهُمُ ٱلۡأَرۡضُ ٱلۡمَيۡتَةُ أَحۡيَيۡنَٰهَا وَأَخۡرَجۡنَا مِنۡهَا حَبّٗا فَمِنۡهُ يَأۡكُلُونَ

Și un semn pentru ei este Pământul cel mort, pe care Noi îl aducem la viață și scoatem din el grâne, din care ei mănâncă.

ആയത്ത്: 34

وَجَعَلۡنَا فِيهَا جَنَّٰتٖ مِّن نَّخِيلٖ وَأَعۡنَٰبٖ وَفَجَّرۡنَا فِيهَا مِنَ ٱلۡعُيُونِ

Și Noi facem pe el grădini de palmieri și vii și facem să țâșnească din el izvoare.

ആയത്ത്: 35

لِيَأۡكُلُواْ مِن ثَمَرِهِۦ وَمَا عَمِلَتۡهُ أَيۡدِيهِمۡۚ أَفَلَا يَشۡكُرُونَ

Pentru ca ei să mănânce din roadele Sale și din ceea ce au făcut mâinile lor. Oare ei nu vor fi mulțumitori?

ആയത്ത്: 36

سُبۡحَٰنَ ٱلَّذِي خَلَقَ ٱلۡأَزۡوَٰجَ كُلَّهَا مِمَّا تُنۢبِتُ ٱلۡأَرۡضُ وَمِنۡ أَنفُسِهِمۡ وَمِمَّا لَا يَعۡلَمُونَ

Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face Pământul să crească și din ei înșiși și din cele pe care ei nu le cunosc!

ആയത്ത്: 37

وَءَايَةٞ لَّهُمُ ٱلَّيۡلُ نَسۡلَخُ مِنۡهُ ٱلنَّهَارَ فَإِذَا هُم مُّظۡلِمُونَ

Și un semn pentru ei este și noaptea! Noi tragem din ea ziua și iată-i pe ei în întuneric,

ആയത്ത്: 38

وَٱلشَّمۡسُ تَجۡرِي لِمُسۡتَقَرّٖ لَّهَاۚ ذَٰلِكَ تَقۡدِيرُ ٱلۡعَزِيزِ ٱلۡعَلِيمِ

Iar Soarele aleargă către un sălaș al lui. Aceasta este rânduiala lui Al-’Aziz [Celui Atotputernic] [și] lui Al-’Alim [Atoateștiutor]!

ആയത്ത്: 39

وَٱلۡقَمَرَ قَدَّرۡنَٰهُ مَنَازِلَ حَتَّىٰ عَادَ كَٱلۡعُرۡجُونِ ٱلۡقَدِيمِ

Iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier.

ആയത്ത്: 40

لَا ٱلشَّمۡسُ يَنۢبَغِي لَهَآ أَن تُدۡرِكَ ٱلۡقَمَرَ وَلَا ٱلَّيۡلُ سَابِقُ ٱلنَّهَارِۚ وَكُلّٞ فِي فَلَكٖ يَسۡبَحُونَ

Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei și toate plutesc pe orbite [proprii].